Alin Ușeriu, inițiator Via Transilvanica: „Diversitatea pe toate palierele este esența acestui traseu de lungă distanță”
Măsurând aproape 1400 de kilometri de la un capăt la altul al României, Via Transilvanica este un traseu de drumeție de lungă durată unic în țară din mai multe privințe. Prin efortul a sute de voluntari din cadrul organizației Tășuleasa Social, traseul a fost finalizat și deschis oficial în 2022, după 4 ani și jumătate de muncă. Am vorbit cu Alin Ușeriu, inițiatorul Via Transilvanica.
Denumirea Via Transilvanica amintește de Transilvania, nume cu rezonanță turistică. Dar Via ne poartă prin toată România, ceea ce poate fi confuz pentru drumeți. Cum ați ajuns la traseul final?
Transilvania are toate datele să devină un brand internațional, cu toate acestea, în 2018 când am lansat ideea proiectului nostru, am realizat că acest nume nu este folosit în România așa cum s-ar cuveni. E adevărat că Via Transilvanica începe în Bucovina, în nord-estul României, trece și prin Banatul montan și se termină în Muntenia, ajungând la întinderea Dunării. Dar pentru a ajunge dintr-un capăt în celălalt, traversează pe diagonală Transilvania, cu toate etajele ei etnice, culturale și geografice, așa că într-un fel, acest drum este o cale a acestei regiuni, pe acesta o explorează cel mai în amănunt dacă vreți.
Însă, Via Transilvanica este “drumul care unește”. Nu ne gândim la Transilvania sau Bucovina ca fiind entități complet diferite, ci toate aceste regiuni din România se întrepătrund și devin părți dintr-un întreg pe care ni-l asumăm cu toții, indiferent de unde ne-am născut.

Trasarea Via Transilvanica a fost un proces viu, s-a întâmplat și de la birou, cu ajutorul cartografului cu care am colaborat pentru acest proiect, prietenul nostru Cristian Flueraru, dar de fiecare dată când începeam amenajarea unui județ, colaboram cu autoritățile și administrațiile din fiecare regiune, pentru a ne asigura că avem cea mai bună variantă de traseu.
O variantă care să cuprindă numai drumuri publice, care să scoată în evidență cât mai multe dintre frumusețile locale, care să descopere locuri noi și neștiute, care să nu conțină mult asfalt, care nu e comod pentru drumeți etc.
Au fost multe aspecte la care am avut grijă și am lucrat împreună cu foarte mulți oameni pentru a trasa finalul Via Transilvanica. Deși, pentru că abia am finalizat proiectul, încă suntem deschiși la a face schimbări de traseu, acolo unde experiența drumeților ne arată că sunt necesare modificări. Via Transilvanica e încă un proiect viu, nu ne-am oprit din a ne gândi la construcția lui optimă.
Se face des comparația între Via Transilvanica și El Camino, poate cel mai cunoscut traseu de lungă distanță din Europa. Cum se deosebesc cele două?
În primul rând, nu am spus-o noi, ci au zis-o specialiști, Via Transilvanica se aseamănă mai degrabă cu trasee de lungă distanță din America de Nord, dar la o scară mai mică, decât cu alte trasee din Europa. Când spun asta, iau în considerare diversitatea formelor de relief, a florei și a faunei, deci peisajul natural, care este cu siguranță foarte diferit de ceea ce se vede pe El Camino. În plus, patrimoniul rural din România este unui care s-a păstrat autentic, încă, e un soi de călătorie în timp. Aproape nicăieri în Europa nu mai există sate unde încă se trăiește ca odinioară. Asta știu, pentru că am făcut și eu mai mult de 1.000 de km pe El Camino, așa că simt că le pot compara, măcar așa din experiența mea.
În schimb, e foarte clar că inspirația pentru Via Transilvanica este experiența mea, dar și a colegei mele, Anna Szekely, director executiv Tășuleasa Social și scriitoarea Ghidului Drumețului pe Via Transilvanica, pe El Camino. Ne-am gândit împreună că avem o țară cel puțin la fel de frumoasă, dar pe care pare că nu știm să o iubim. Ne-am dat seama că dacă schimbi perspectiva și iei România la pas, o vei descoperi exact așa cum este ea și vei învăța să o iubești.

Via Transilvanica unește, printre altele, șapte zone cultural-istorice. Care sunt diferențele culturale ce-ar putea fascina călătorul străin?
Etajul etnic sau cel cultural istoric al acestui traseu, sunt unele foarte complexe. Peisajul rural sau urban nu se schimbă doar de la o regiune la alta, ci de la o zi la alta. Vezi cum casele bucovinenilor se metamorfozează încet în case săsești sau secuiești, ajungi în județul Mehedinți într-un climat mediteraneean, cu case complet diferite. Bisericile se schimbă. Culturile se schimbă, unii cultivă hamei, alții au livezi, unii au multă viță de vie. Numai în județul Caraș-Severin, cel mai lung județ de pe traseu, care măsoare 256 de kilometri, există undeva la 17 minorități etnice: cehi, croați, slovaci, româno etc.
Această diversitatea este cu siguranță fascinantă și pentru noi, ca români, așa că pentru un străin cu atât mai mult poate fi o lecție incredibilă despre România. O țară care nu trebuie văzută unidimensional, ci înțeleasă tocmai prin diferențele dintre oameni. Diferențe care am vrea să ne aducă împreună, să ne unească.

Traseul trece prin comunități obișnuite cu turiștii, dar și prin comunități izolate - care a fost impactul în acestea din urmă?
La nici cinci ani de la lansarea proiectului, traseul a fost asaltat de drumeți din România, dar și de un număr considerabil de turiști străini. A fost semnul clar că românii aveau nevoie de acest proiect. Desigur că inițial ne-am confruntat cu o oarecare formă de scepticism din partea comunităților, mai ales în sate izolate, unde bătrânii se scărpinau în creștetul capului, neînțelegând ce anume ar putea să determine un om să meargă atâta drum pe jos, cu un rucsac în spate. Dar încet, și-au dat seama care este rolul lor în toată treaba.
Ospitalitatea românească este oricum un instinct înnăscut, așa că oamenii au fost de la început drăguți. Dar și-au dat seama că e șansa lor să vorbească cu oameni din alte părți despre comunitatea lor, despre obiceiuri, să împartă mâncare și alte produse tradiționale etc. Există un uriaș potențial economic din aceste activități turistice, care în același timp sunt minim invazive. Drumețul de lungă distanță este un turist ideal, are nevoie de foarte puține, e nepretențios și toată ziua e pe drum. Astfel că oamenii de la țară pot să ofere și ospitalitate turiștilor, dimineața și seara, iar în timpul zilei își pot face munca: să lucreze pământul, să aibă grijă de gospodării etc.
În câteva instanțe, oameni care locuiesc pe traseu, care și-au deschis afaceri, ne-au mărturisit că Via Transilvanica este motivul pentru care au evitat falimentul. Și mai mult, au început să prospere. Este o șansă nesperată și pentru cei tineri, care încep să se întoarcă la sat, acolo unde populația e în scădere și foarte îmbătrânită. Se întorc pentru că simt că pot face ceva, ceva care să conteze și care să le aducă și beneficii financiare.

De ce ar trebui să țină cont drumeții când pornesc pe traseu? Ce situații delicate pot apărea?
Cel mai bun sfat pe care îl pot da oricui se gândește să pornească pe Via Transilvanica este să citească Ghidul Drumețului. El a fost scris de o echipă de femei care a parcurs întreg traseul și a documentat tot ce este important. Ghidul este disponibil pe site-ul oficial viatransilvanica.com, în patru limbi. Se poate descărca gratuit. În plus, există un grup oficial de Facebook (Via Transilvanica official group), cu o comunitate extrem de activă.
Mulți turiști străini caută aici „România autentică”. Autenticitatea înseamnă totuși ceva diferit pentru fiecare călător. Există vreo etapă din VT „mai autentică” decât celelalte?
Via Transilvanica este o potecă de drumeție care unește locuri, oameni și comunități. Totodată, este și un muzeu în aer liber cu 1400 de sculpturi ...
Spuneam mai sus, diversitatea (pe toate palierele, de la cea etnică, cultural-istorică, până la cea geografică, de peisaj natural) este de fapt esența acestui traseu de lungă-distanță.
Autenticitatea este sinonimă cu diferența. Fiecare etapă este diferită, este o experiență unică și deci autentică. Oamenii, prin felul în care trăiesc, portul tradițional, mâncarea pe care o fac, limba pe care o vorbesc, sunt autentici. Toate aceste diferențe, pa care învățăm să le acceptăm și iubim, sunt ceea ce reprezintă România. Sunt cele care de fapt ne unesc.
Crezi că traseul are șanse fie inclus între marile trasee de cursă lungă din lume? Și prin ce anume?
Dacă nu aș fi crezut asta, nu m-aș fi apucat de acest proiect. În 2018 când am lansat ideea, ne-am gândit că ne va lua poate peste 10 ani să-l finalizăm. Ne-a luat 4 ani și jumătate. Ne-am gândit că va trebui să îi convingem pe oameni să umble pe acest traseu. Mii de drumeți din țară și din afară au mers deja pe Via Transilvanica, chiar și atunci când era în faza de construcție. Christine Thuermer, cu peste 60.000 de kilometri făcuți pe trasee de lungă distanță din întreaga lume, a parcurs traseul nostru integral în 2021. Ne-a găsit dintr-o întâmplare. În decembrie 2022, a lansat a patra sa carte despre cele mai impresionante 20 de trasee din lume și a dedicat un capitol întreg pentru Via Transilvanica.
Deci, proiectul are deja ambasadori și la nivel internațional. De asemenea, am început să călătorim și noi la târguri de turism din afară și să ducem vestea proiectului mai departe. Oamenii ne ascultă interesați și vedem că un traseu cum e VT, îi intrigă. E un traseu complex, divers, e marcat cu borne de andezit sculptate individual, deci e și o expoziție de artă în aer liber, lucru nemaiîntâlnit la alte trasee.
Descoperă relatări pe hartă
Etichete
- 2 Conținut înrudit
Via Transilvanica este o potecă de drumeție care unește locuri, oameni și comunități. Totodată, este și un muzeu în aer liber cu 1400 de sculpturi ...
Via Transilvanica is the only long distance trail that crosses Romania from NE to SW. It unites different geographical units, historical regions ...
- 2 Conținut înrudit
Întrebări & răspunsuri
Recenzii
Fotografii din comunitate